Tipuri de stres

Tipuri de stres

Variațiile individuale explică de ce una și aceeași persoană reacționează diferit de la un moment la altul, de ce amploarea, intensitatea, durata reacțiilor psihofiziologice se modifică în timp ca rezultat al familiarizării sau dimpotrivă al sensibilizării cu unii agenți stresori.

Stresul este o stare a organismului care rezultă din interacțiunea, confruntarea unică sau repetată a individului cu situația. O situație poate fi stresantă pentru majoritatea oamenilor, dar ea poate să nu fie evaluată și traită în același mod de o persoană sau alta.
Eterogenitatea răspunsurilor individuale a dat naștere unui tablou diversificat al formelor de stres.
Unii indivizi sunt capabili să se adapteze mai eficient. Un stresor îi capacitează pe unii să achiziționeze mai mult și le poate structura viața într-un mod foarte interesant. De exemplu, multi indivizi învață și studiază mai bine în condiții de stres ale unui examen viitor. Înfăptuirea căsătoriei sau pierderea locului de muncă, desi destul de stresante, pot conduce la reîmprospătarea relațiilor și la o mai mare emulație.
Alte persoane nu se adaptează tot atât de bine și acest fapt are ca rezultat nu numai o slabă performanță si o productivitate scazută, ci și îmbolnăvirea, dereglarea homeostaziei. Angajații care au foarte mult de lucru sau multe responsabilități, nu numai că-și realizează sarcinile într-un mod inadecvat, dar se pot chiar îmbolnăvi. Sau, o persoană incapabilă să suporte decesul soțului, poate cădea în depresie, îți va neglija munca și va face lucruri ce îi pot periclita sănătatea, poate chiar viața.
Asadar, stresul poate avea efecte atât pozitive, cât și negative. Stresul pozitiv (eustres) este cel care acționează ca factor energizant, ajutând persoana să abordeze situațiile ca pe niște provocări, într-un mod mult mai eficient. În cazul stresului negativ (distres) organismul supramobilizat refuză să revină la starea normală, individul fiind nervos, gata de reacție, are tensiunea arterială crescută și musculatura încordată. Cu alte cuvinte această forma de stres se dovedește a fi o greutate asupra mentalului și a organismului.
Cu toate acestea, din cercetările efectuate până în prezent s-a constatat faptul că ambele forme de stres pot fi dăunătoare dacă sunt menținute timp îndelungat.
În funcție de frecvența manifestării agenților stresori se poate vorbi despre: stres acut (episodic), care încetează odata cu dispariția agentului stresor; stres cronic (persistent), caz în care agentul stresor se menține o perioadă îndelungată de timp afectând starea de echilibru a organismului și stres ciclic provocat de apariția agentului stresor cu o anumită regularitate. Stresul ciclic poate conduce la fenomenul de autoagravare deoarece chiar anticiparea stresului poate duce la apariția situațiilor stresante (de exemplu, sesiunile de examene, vacanța, negocierea contractului de muncă sau a salariului).
Tipul de stres prelungit indus de către stresorii cronici se dovedește a fi nociv într-un mod special. Adesea, stresul cronic erodează capacitatea persoanei de a se adapta și poate conduce la probleme serioase de sănătate. Chiar dacă stresul cronic se dovedește a fi greu de controlat, totuși efectele sale pot fi diminuate într-o oarecare masură dacă persoana agresată primește un puternic suport social provenit din partea grupului ce îl înconjoară. Studiile indică faptul că, aceste grupuri pot îmbunatăți statusul mental dezechilibrat, de genul depresiei și stărilor asociate unui risc accentuat de îmbolnăvire, cum ar fi: presiunea sanguină ridicată și un nivel de colesterol accentuat.
O altă clasificare a formelor de stres a fost efectuată de către specialiști avându-se în vedere natura agentilor stresori:
a) Stresul psihic în care se regăseste acțiunea combinată a mai multor tipuri de agenți stresori. O stare tipică de stres psihic o reprezintă cea de examen în care se regasește combinată acțiunea următorilor stresori: teamă de eșec; evaluarea consecințelor pe plan scolar, familial, al microgrupului; starea de start premergătoare examenului; solicitarea intensă din timpul examenului.
b) Stresul profesional este determinat de acțiunea concomitentă sau nu a stresorilor fizici (zgomot, vibrații, variații de temperatură, luminozitate), chimici (substanțe chimice volatile, iritabile).
c) Stresul preoperator și postoperator are la bază caracterele stresului psihic, dar la care se adaugă ca agent de multiplicare, anticiparea stresului operator și postoperator.
d) Stresul de subsolicitare ce este determinat de modificarea caracterului anumitor activități profesionale. Creșterea ponderii activităților de supraveghere și control, a dialogului cu panoul de comandă sau calculatorul în defavoarea cooperării în echipă conduc la diminuarea comunicării, monotonie excesivă, izolare. De asemenea, obligația de a efectua anumite sarcini repetitive, monotone cărora subiectul nu le găsește nici o justificare sau chiar inactivitatea pot deveni surse de stres.
e) Stresul de suprasolicitare. Este caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit și cu sarcini de mare diversitate. Apare frecvent în rândul managerilor, mai ales a celor de nivel superior și mediu. Studiile efectuate în acest sens au evidențiat faptul că, de regulă, managerii acordă o pondere ridicată din timp problemelor profesionale și reduc progresiv timpul destinat familiei și relaxării. Deși stresul generat de suprasolicitare se manifestă cu intensități diferite, ca de altfel toate tipurile de stres în funcție de particularitățile individuale, datele studiului indică faptul că depășirea mediei de 65 de ore pe săptamână afectează majoritatea managerilor.
f) Stresul situațional este cauzat de schimbări recente în modul de viață al indivizilor. Acest tip de stres mai este denumit și stres cultural, deoarece schimbările pot viza factori de perenitate din viața și educația indivizilor. Societatea și cultura din care provine individul poate intra în conflict puternic cu situațiile generate de schimbarea locului de muncă (cazul emigrării), a domiciliului (cazul căsătoriei cu o persoană de altă naționalitate), divorțului (atunci când tradiția culturală, religia, normele sociale dezaprobă acest act).

Bibliografie:
• Psih.Eusebiu Tihan, Psih. Laura Ghiza : Stresul – mecanisme fiziologice și psihologice, Ed. Institutului de Ecologie Socială și Protecție Umană  – Focus –

One comment on “Tipuri de stres

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.